4 decembrie, 18:00 — 5 decembrie, 18:00 · performance de 24 de ore
5 decembrie, 20:00 · discuție cu publicul
Indecis artist run, Bastion 3, Timișoara
/o încercare de teoretizare a practicii de gândire, pe românește, cum se coc ideile și apoi se scufundă singure sau împinse de la spate/
PARTEA I: Joaca artistului cu ideile. O Mare de posibile idei.
4 decembrie, 18:00 — 5 decembrie, 18:00
/performance în singurătate, cu acces pentru public la orice oră, dar fără contact cu ‘artistul gânditor’/
PARTEA II: IDEI CARE AU SUPRAVIEȚUIT FURTUNII
5 decembrie, 20:00
/discuție cu publicul despre călătoria pe marea de idei, acte de supraviețuire, abandon şi idei care au ajuns la destinație, pe celălalt țărm/
/o încercare de teoretizare practică a practicii de gândire creativă, pe românește: cum se coc ideile și apoi iau foc, scufundă singure sau împinse de la spate/
Ceau! Mă numesc Christine Cizmaș, sunt născută în Timișoara, 22 aprilie 1978, iar în cei 48 de ani de viață petrecuți în acest oraș, realizez că am traversat o scurtă perioadă de dictatură, am participat la o Revoluție, mi-am exercitat dreptul la vot, am protestat de nenumărate ori, pe scurt, am tranzitat și tranzitez diferite forme de guvernare și de viață socială, am iubit, încă iubesc, dansez, am distrus, clădesc, am învățat analogic, apoi digital, iar acum eram foarte aproape să solicit unui program AI un BIO. Am făcut-o? Contează, oare …
Sunt crescută și educată în spirit multi-etnic și sunt martora propriilor mele nesiguranțe și căutări în artă, fie ea underground, independentă, necalificată sau academică.
M-aș putea prezenta ca o actriță din sectorul independent, mai degrabă privat, cu multe inițiative artistice personale, însă scenariile și textele învățate cuvânt cu cuvânt, multe din ele jucate până acum, nu îmi dau de un timp încoace, suficient spațiu de explorare artistică, de aceea caut peste tot și mai ales în oameni, o esență. Încerc să nu fug, îmi place să îmi fie greu, cred că generația mea doar așa știe. Lumea mea imaginară e fantastică, îmi place acolo, dar îmi place și când reușesc să aduc o fărâmă din ea în realitate.
Realizări? Ce mă califică? Tot și mai nimic. E foarte subiectiv. Multe roluri, teatru sau film, performance sau instalații, în continuare multă visare și dorință de explorare. Putere să continui? Ce să și faci altceva cu viața, decât să cauți, ca să nu găsești, să nu știi și totuși să te bucuri de voiaj.
O MARE DE IDEI face parte din programul de mediere al expoziției TIRED MASS. Programul pornește de la trei forme de muncă pe care le facem aproape cu toții, chiar dacă nu le numim întotdeauna astfel: munca fizică, munca intelectuală și munca emoțională.