ECHIPĂ & PARTENERI
Oboseala este adesea tratată ca o problemă individuală. Dormi mai mult. Organizează-te mai bine. Ia o pauză. Învață să spui nu. Există mereu încă o aplicație, un supliment, un retreat sau o rutină care promite să repare corpul suficient cât să poată continua.
Dar ce se întâmplă atunci când oboseala nu vine doar din felul în care ne organizăm timpul? Când este produsă de munca nesigură, de costurile tot mai mari ale vieții, de instabilitate politică, de fluxul permanent de informații sau de presiunea de a rămâne disponibili și productivi indiferent de ce se întâmplă în jur?
Expoziția colectivă Tired Mass, curatoriată de Teodora Talhoș, pornește de la această oboseală împărtășită, dar distribuită foarte inegal. Expoziția se uită la epuizare mai puțin ca la o defecțiune personală și mai mult ca la un simptom al condițiilor în care trăim și muncim, cu o atenție specială asupra Europei de Est și asupra celor care au acces redus la forme stabile de protecție și sprijin.
Una dintre întrebările din centrul expoziției este ce se întâmplă atunci când până și somnul ajunge să fie organizat după aceleași reguli. Îl monitorizăm, îl optimizăm, îl transformăm în date și încercăm să îl facem mai eficient, în timp ce industria wellness ne vinde tot mai multe soluții pentru corpurile pe care același ritm de viață le epuizează. La capătul acestei logici apare fantezia corpului care nu mai are nevoie de pauză deloc – mereu prezent, mereu disponibil, mereu capabil să producă. Noile tehnologii și promisiunea automatizării nu au eliminat această presiune; au adăugat o nouă versiune a ei.
Lucrările reunite în Tired Mass urmăresc felurile diferite în care această presiune ajunge în corpuri, în muncă și în viața de zi cu zi. Ana Kun, Anita Horváth, Apparatus 22, Ghenadie Popescu, Irina Botea Bucan, h.arta, Milica Ružičić, Nadežda Kirćanski, Silvia Moldovan și Tamás Kaszás abordează forme de epuizare socială, economică, politică și ecologică din poziții și contexte diferite. Lor li se alătură contribuții ale unor invitați non-artiști din Timișoara și procese dezvoltate în cadrul The Shape of Work.
Titlul expoziției nu propune oboseala drept o nouă identitate comună și nici nu transformă epuizarea într-o imagine romantică a solidarității. Masa din Tired Mass este una inegală: nu toți obosim din aceleași motive, nu avem aceleași resurse pentru a ne opri și nici aceeași libertate de a refuza ritmul care ne epuizează.
Poate că întrebarea nu este doar cum ne odihnim mai bine, ci de ce avem nevoie de atât de multă recuperare pentru a putea continua în același fel.
PROGRAM MEDIERE
În lunile în care expoziția rămâne deschisă, în jurul ei se va construi un program de întâlniri și activități care pornește de la trei forme de muncă pe care le facem aproape cu toții, chiar dacă nu le numim întotdeauna astfel: munca fizică, munca intelectuală și munca emoțională.
În loc să explicăm pur și simplu lucrările din expoziție, vrem să pornim de la experiențe pe care cei care ne vor trece pragul le cunosc deja – oboseala după o zi de lucru, concentrarea care se consumă, grija pentru ceilalți, lucrurile făcute cu mâinile și timpul de care avem nevoie ca să ne revenim.
Cele trei direcții nu separă munca în categorii fixe. Mai degrabă, ne ajută să observăm cât de des se amestecă: câtă atenție intră într-o activitate fizică, cât efort emoțional poate ascunde o zi obișnuită și câtă muncă presupune, de fapt, producerea de cunoaștere.
Programul este dezvoltat împreună cu parteneri educaționali locali și va include activități pentru elevi, studenți și persoane cu dizabilități, alături de materiale și formate de mediere adaptate diferitelor nevoi de acces.